Rodea cabluri, dar eu tot il iubeam. Povestea celui mai bun prieten al meu, Rex.
#Prietenie
Voturi: 1782
Loc: 43

Imi aduc si acum aminte ziua in care l-am primit pe Rex. Tocmai primisem primii mei bani de alocatie si ma tot gandeam cum pot sa-i cheltuiesc. In urma unor dezbateri aprinse cu parintii, am reusit sa-i conving sa mergem la targ sa-mi iau un caine cu banii pe care tocmai i-am primit. Acolo l-am vazut prima oara pe Rex, un ciobanesc german de cateva luni care tremura intr-un sac de rafie. N-am putut sa rezist, si l-am luat acasa.

Inceputul a fost mai greu, pana a reusit sa treaca peste rosul cablurilor si sfidarea pisicii vecinilor, dar dupa ce a mai crescut, ne-am inteles de minune. Eu imi faceam temele, el isi punea capul in poala mea, eu plecam undeva, el statea la usa si astepta sa ma intorc Relatia dintre noi nu era de caine - stapan, era o relatie de prietenie adevarata, neconditionata.

Desi a murit, Rex m-a convins ca exista prietenie adevarata, chiar daca nu este neaparat intre oameni.

Investeşte un Like în ea!
Te-a inspirat? Inspiră-i şi pe alţii!
Share Facebook
Share Twitter
Share Google+
I-am găsit pe cei mai bogaţi români!
Află dacă ai câştigat
Această poveste este promovată prin bannere personalizate pe site-urile româneşti!
Vrem ca poveştile de valoare să inspire cât mai mulţi oameni, aşa că am făcut cunoscută această poveste pe internet.
Vezi banner-ul
Lasă-te inspirat de experienţele altor oameni!
Statisticile bursei: indicatorii de valoare
Cheamă-ţi prietenii în concurs