Povestea formării unui rebusist și recunoștinţa purtată celui care este responsabil.
#Recunoștință
Voturi: 0
Loc: 103

În urmă cu foarte mulţi ani, copil fiind, am descoperit, în casa unui unchi, un teanc de reviste de rebus. Unchiul era un împătimit dezlegător și îl găseam des completând pătrăţele albe, ca prin magie, judecând după mintea unui copil. De curiozitate, am răsfoit câteva reviste completate și astfel am deprins primele litere din alfabetul unui dezlegător!

Cum eram și vecini, unchiul a început să mă roage să îi cumpăr Rebus Flacăra și după ce cumpăram revista o și răsfoiam până ajungeam acasă! Suficient ca microbul să mă prindă și am ajuns ca să îmi cumpăr și eu revista, o dată cu cea pentru unchi! Anii au trecut, am trecut de la stadiul de dezlegător la cel de compunător și am aproape 500 de careuri tematice, publicate în reviste, ziare și almanahuri, inclusiv în revista amintită.

Toate acestea nu ar fi fost posibile, probabil, fără întâlnirea din copilărie cu rebusul. Întâlnire pentru care îi sunt recunoscător unchiului meu, Cornel Bonta, și după trecerea lui în nefiinţă! Mulţumesc!

Investeşte un Like în ea!
Te-a inspirat? Inspiră-i şi pe alţii!
Share Facebook
Share Twitter
Share Google+
I-am găsit pe cei mai bogaţi români!
Află dacă ai câştigat
Această poveste este promovată prin bannere personalizate pe site-urile româneşti!
Vrem ca poveştile de valoare să inspire cât mai mulţi oameni, aşa că am făcut cunoscută această poveste pe internet.
Vezi banner-ul
Alte experienţe de valoare scrise de aceeaşi persoană:
Statisticile bursei: indicatorii de valoare
Cheamă-ţi prietenii în concurs